Mintea, după cum știi, este de calibru și profil diferit: practică, științifică, creativă, feminină, comportamentală, psihologică și așa mai departe. Însă, cred, că cel mai important tip de minte este cel care permite unei persoane să trateze corect viața. Oamenii adesea se îndrăgostesc de cineva la prima vedere. Scriitorii, sunt capabili să se îndrăgostească de o singură expresie. Cititorul se poate îndrăgosti de Lady Montague când va citi cartea „Writer and Suicide” – doar cu o singură expresie. Nu-ți face griji, doamna nu s-a sinucis pentru că era prea deșteaptă.
Mary a fost fiica contelui Pierpont, născută în 1689. Aproape toată copilăria și-a petrecut-o în biblioteca castelului tatălui său, aceasta fiind una dintre cele mai bogate colecții de cărți din Anglia. Dar dintr-un vierme, așa cum a spus ea mai târziu, Mary nu s-a transformat într-un „diamant albastru”. A învățat însă un lucru principal din cărți – să gândească independent.
La o vârstă fragedă, s-a aflat într-o situație destul de obișnuită pentru o fată a acelei perioade: tatăl ei, deși o iubea, urma să o căsătorească. În același timp, din anumite motive era imposibil să se căsătorească cu alesul inimii. Mary a tratat acest conflict dureros, cu o înțelepciune nemaipomenită. Dacă nu există fericire, măcar să fie pace și voință. Ea a ales o persoană pe care o putea respecta și care, în același timp, a promis să nu-i limiteze libertatea. Așadar, a fugit cu el și s-a căsătorit fără permisiunea tatălui ei.
Sir Walter Montague a fost, de asemenea, un om inteligent, a ocupat funcții publice proeminente, iar soția sa, a devenit o podoabă prețioasă a lumii din Londra. Ei s-au îndrăgostit de ea, au transmis din gură în gură acuratețea cuvintelor ei, onorați fiind de a face corespondență cu ea.
Alexandru Pope, un mare poet, s-a îndrăgostit profund de Mary. El și-a recunoscut sentimentele, iar frumoasa Mary, fără să-l asculte, s-a prăpădit de râs, făcându-și-l astfel, un inamic pentru tot restul vieții.
La vârsta de douăzeci și șase de ani, o teribilă boală acuprins-o pe Mary, variola, pe care medicina europeană nu a știut să o trateze. Lady Montague a supraviețuit, dar întreaga ei față a fost acoperită de leziuni, iar genele sale celebre i-au căzut.
Apoi, a încetat să mai apară în lumină și a fost admirată de la distanță. La insistența ei, soțul ei a obținut postul de trimis la curtea sultanului. În Constantinopol, Mary a învățat limba și obiceiurile, a explorat mai întâi viața haremului și a publicat „scrisori turcești”, care erau citite în toată Europa. În plus, ea a studiat metodologia de vaccinare a variolei estice, ajutând astfel, mulți oameni și copii.
La vârsta de 35 de ani, Lady Montague a ales să trăiască în dulcea Italie și să se întoarcă în patria sa, numai când a simțit că era timpul să moară, adică la respectabila vârstă de 73 de ani. La sfârșitul vieții sale, Mary a recunoscut că nu s-a privit în oglindă în ultimii unsprezece ani.
