Skip to content →

Ganditi la rece legat de Rosia Montana sau orice altceva

In ultimele saptamani am asistat cu totii la un adevarat festival al prostiei creat in jurul exploatarii miniere de la Rosia Montana. Un subiect care ar fi trebuit sa fie foarte simplu a ajuns acum sa fie intors pe toate partile intr-un mod grotesc si inutil. Este absolut imposibil sa ramai imun la tot ce se vorbeste in presa, sau chiar pe internet. Am avut si eu momentele mele de dubii in momentul in care „minerii” someri au intrat in direct la Antena 3 ca sa-si spuna oful. Asta pana cand au aparut imagini cu ei incercand sa para mai multi in fara camerelor de filmat:

Minerii de la Rosia Montana

Am ajuns sa ne intrebam care este concentratia de cianura din migdale in loc sa privim lucrurile in ansamblu. Dar daca tot vorbim de migdale haideti sa lamurim si treaba asta:

Concentratia de cianura va fi, daca toate standardele se vor respecta cu adevarat, sub limitele impuse de Uniunea Europeana. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa dormim linistiti. Nu stiu ce concentratie de cianura au migdalele, dar nu conteaza atata timp cat nimeni nu decida sa umple un mare lac de decantare cu ele. Concentratia e una, cantitatea e alta.

M-am saturat de comparatia cu mina din Finlanda care ar utiliza tehnologii similare. Asta nu e o garantie. In primul rand „tehnologiile similare” nu ar fi potrivite si pentru Rosia Montana. Mina de-acolo se afla in apropierea cercului polar. Adica e foarte frig si densitatea de populatie din jurul minei e foarte mica. Temperatura ambientala conteaza enorm. Orice fluid, toxic sau non-toxic, se vaporizeaza in cantitati mai mari atunci cand temperatura ambientala este mai ridicata. In Kittila – Finlanda avem o temperatura care rareori depaste zero grade celsius si o exploatare de 40 de ori mai mica. La Rosia Montana temperatura depaseste chiar si la umbra 28 °C in anumite perioade ale anului si exploatarea este mult mai mare (ca sa nu mai vorbim de densitatea de populatie).

Am auzit tot felul de ineptii legate de faptul ca cianura este doar un cuvant care suna urat, si de-aia se sperie lumea. De fapt n-ar fi nici o problema, primarul din Certeji a declara chiar ca pestii cianurati i-au imbunatatit viata sexuala. Oameni buni reveniti-va, cianura ucide. Poate nu azi, poate nu maine, dar la un moment dat, expunerea constanta va cauza probleme grave de sanatate. Si la Rosia Montana nu e vorba doar de cianura. Este un intreg cocktail de substante toxice deversate in aer liber, direct in natura. Corect, lumea se concentreaza intradevar prea mult doar pe cianura. La Rosia Poieni nici macar nu s-a folosit cianura si zona a devenit oricum extrem de toxica.

De locuri de munca nici macar nu mai vreau s-aud. In Peru mor oameni in strada ca sa inchida o mina similara si inclusiv fosti mineri protesteaza. Ai nostrii (aia 30 sau cati or fi) se inchid in subteran ca sa deschida exploatarea. Imi spunea cineva ca una e Peru, alta e Romania sau Uniunea Europeana. Sincer sa fiu eu unul nu vad diferenta. Sunt tot oameni saraci care stau pe miliarde de euro fiind condusi de politiceni corupti.

Ultima prostie este proclamarea lui Claudiu Craciun ca lider al miscarii impotriva proiectului si denigrarea lui in toate modurile posibile.

Eu m-am implicat in aceasta miscare din 2 Septembrie. Recunosc cu rusine ca nu stiam nimic despre Rosia Montana inainte de acea data. Am vazut imagini cu protestele de pe 1 Septembrie pe Facebook si lipsa lor totala din presa. Am citit, am aflat si-am tras niste concluzii.

De-atunci putinul timp liber pe care-l am se duce in promovarea acestei miscari, mi-am pus blogul la bataie (care nu trateaza in mod normal decat subiecte legate de tehnologie), incerc sa deschid minti pe unde pot si merg la proteste in loc sa ma odihnesc si eu linistit ca tot omul acasa.

In ciuda gradului meu de implicare nu sunt constient de niste lideri ai miscarii. Nu le-am simtit nici prezenta nici influenta. Nu stiu, daca sunt, cine sunt si ce vor. Si cam ca mine sunt toti oamenii pe care-i cunosc implicati in treaba asta. Eu azi aud prima oara de Claudiu Craciun desi a fost o perioada de-o saptamana in care am iesit in strada in fiecare seara (si acum ies cel putin saptamanal).

Legat de el ca om nu stiu ce sa spun pentru ca nu-l cunosc. Dar legat de ce apare in presa pot sa garantez ca, desi in realitate n-are nici influenta si nici notorietate printre protestatari, este portretizat ca lider al miscarii. Si pentru asta va fi trecut prin tot felul de mizerii fie ca bazele acestor concluzii (defavorabile lui) sunt adevarate sau nu.

Ma opun proiectului pentru ca nu avem o clasa politica suficient de matura pentru a gestiona o exploatare de dimensiunea asta. Pentru ca incompetentii din guvern, presedentie si parlament nu ne pot asigura nici ca Romania nu va suferi daune majore si nici ca orice profit obtinut de-acolo va fi folosit in mod responsabil. Rosia Montana trebuie lasata in pace pana cand tara asta va fi suficient de matura pentru a putea exploata resursele de-acolo fara sa lase un desert toxic in urma. Si va trebui sa faca asta doar atunci cand va putea sa profite cu adevarat de pe urma acelor resurse. Nu cand banii s-ar duce pe autostrazi de 30 de ori mai scumpe decat in occident si pe fantani arteziene de milioane de euro care sunt practic facute din trei furtune si doua placi de marmura.

Incercati sa va amintiti ultimul moment in care politicienii nostrii au asigurat desfasurarea unui proiect industrial (sau de orice fel) in conditii optime si profitabile pentru Romania. Nu puteti? Nici eu. Iar lucrul asta este valabil pentru orice alta dilema publica pe care o avem in acest moment.

Orice spune sau orice face Claudiu Craciun (sau oricine altcineva) nu-mi poate schimba opinia. Fie ca se dovedeste a fi o persoana demna, capabila si dornica de a conduce o miscare de acest gen sau nu. Orice argument tehnic este irelevant. Nici un standard de mediu, nici o tehnica moderna de exploatare nu ne poate salva de incompetenta si coruptia clasei politice care ne conduce. Degeaba are Uniunea Europeana standarde de mediu daca Romania, ca tara, nu are capacitatea de a se asigura ca acele standarde sunt respectate.

Vreti sa vorbim de lideri sau macar reprezentati ai miscarii impotriva proiectului? De ce nu discutam despre Eugen David, fondatorul ONG-ului Alburnus Maior, care asa, om simplu si pricajit cum e el, reuseste de 14 ani de zile sa tina piept acestei corporatii multi-nationale care a cumparat intreaga clasa politica:

Daca vrem sa valorificam resursele naturale pe care le mai avem trebuie sa crestem. Trebuie sa invatam sa privim lucrurile la rece si trebuie sa nu ne mai pierdem in detalii.

Ganditi singuri. Ganditi pentru voi. Ne pierdem in detalii degeaba. Ganditi la rece.

Published in probleme sfaturi

Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bitnami