Skip to content →

Despre proteste si protestatari

Citeam acum cateva zile un articol pe blogul lui Eftimie in care acesta se arata indignat de faptul ca oamenii care vin la proteste n-au inteles jandarmii si rolul jandarmeriei. Explica, Eftimie, in articol faptul ca jandarmii actioneaza numai la ordin si sunt oameni simplii. Eu stiu sa stea sau sa bata si aia e. N-ar trebui sa ne miram ca ne mai luam picioare la proteste. Trebuia sa ne asteptam la asta si sa nu ne mai plangem atat.

protest-universitate

Eu n-am o problema cu jandarmii. De fiecare data cand sunt inundatii, ninsori abundente sau orice fel de calamitati, sunt chemati si pusi sa lucreze ca niste sclavi in timp ce oamenii afectati stau prin carciumi si beau. Jandarmii nu au o slujba normala, nu-si pot da demisia cand nu le convine ceva pentru ca nu-si pot gasi locuri de munca alternative foarte usor. Au depus un juramant si vor, nu vor, trebuie sa faca ce li se spune.

Am in schimb o problema cu ordinele pe care le primesc. Este foarte ingrijorator faptul ca in Romania de astazi o manifestatie pasnica din centrul capitalei este inabusita intr-un mod violent de autoritati. Duminica seara, 8 Decembrie 2013, se adunasera in Piata Universitatii cateva sute de oameni in semn de solidaritate cu taranii din Pungesti (unde autoritatile comit niste abuzuri foarte grave).

Asa incep de obicei protestele in Bucuresti. Vin cateva sute de oameni, vad si altii ca se strange lumea si usor, usor, in cateva ore, numarul poate sa creasca de la cateva sute la cateva mii. In ultima vreme treaba asta nu prea s-a mai intamplat, dar duminica seara erau sanse foarte bune. De obicei jandarmii stau si ori nu fac nimic, ori legitimeaza oameni ca sa le trimita ulterior amenzi. Legitimarea reprezinta o forma de intimidare, dar este un demers perfect legal in conditiile in care protestul nu este autorizat. Exact asta ar trebui sa se intample si atata timp cat protestul este pasnic in orice tara democratica autoritatile nu pot decat sa emita amenzi.

Problema e ca nu asta s-a intamplat. O vreme oamenii au fost legitimati, dar ulterior strategia s-a schimbat. Jandarmii au incercuit zona fantanilor de la Universitate si nu au mai permis nimanui sa intre acolo (prevenind astfel grupul de protestatari sa creasca). Oamenii care erau deja acolo au inceput sa fie efectiv luati la suturi, patru ambulante au fost chemate ca sa ridice protestatari cu rani grave si asta fara ca protestul sa devina unul violent. Pumnii si picioarele au venit exclusiv din partea jandarmilor.

Acum, multi o sa spuna „pai si la ce te asteptai, nu stii ca asa e in Romania?”. Da stiu, si ce? Trebuie sa accept in mod tacit situatia actuala? Imi este foarte greu sa inteleg cum pot unii oameni (cum ar fi Eftimie) sa constate o situatie grava si sa spuna, plini de superioritate, ca „asa e ba fraierilor, obisnuiti-va”. Mi se pare resemnarea suprema.

Si mai greu imi este sa inteleg de ce atat de multi oameni se cocentreaza pe comportamentul jandarmilor si dezbat asta in loc sa fie ingrijorati de faptul ca in capitala, in anul 2013 dupa 23 de ani de libertate, copii de 16 ani sunt luati cu ambulanta dupa ce au fost loviti de jandarmi pentru simplu motiv ca au strigat „Uniti, salvam, toata Romania” fara sa aiba autorizatie (cand legea prevede ca ar fi trebuit, maxim, sa fie amendati):

Copil de 16 an -batut de jandarmi

Acum sa vorbim si despre protestatari. De pe blogul lui Eftimie am ajuns la un alt articol care critica un om pentru umratoarele cuvinte: „Noi suntem în stradă să ne apărăm ţara bă sclavilor!„. Articolul in sine e fondat, cuvintele protestatarului sunt prost alese, clar spuse la frustrare si mult prea exagerate. Dar ce m-a suparat cel mai tare se afla in zona de comenetarii. Se creaza impresia ca protestatarii sunt niste „pierde-vara” care stau la parintii lor acasa si ies in strada pentru ca n-au alta treaba mai buna de facut. Ceea ce este fals.

Merg din 2 Septembrie la proteste si, in general, cand ajung acolo, ma intalnesc cu multi cunoscuti din mediul online sau din mediul corporate. Suntem oameni mari, locuim singuri, ne intretinem singuri si muncim mult pentru asta. Daca stau sa ma gandesc, cunosc o singura persoana fara job care vine la proteste si chiar si acea persoana se afla doar temporar in situatia asta. Acum nu spun ca printre protestatari nu se gasesc oameni care nu au altceva mai bun de facut, si nici nu zic ca stie toata lumea de ce se afla acolo, dar nu asta e regula generala.

Nu pricep de ce a participa la proteste inseamna automat ca nu ai loc de munca. Nu e usor sa pleci de la servici si sa vii direct la proteste, iti sacrifici putinul timp liber pe care-l ai si a doua zi vii rupt in doua la serviciu. A fost in mod special greu in prima saptamana din septembrie cand veneam la proteste in fiecare seara si stateam pana la unu noaptea. Dar simteam (si simt in continuare) ca efortul merita.

Nu pricep nici de ce trebuie sa ai un job ca actiunea ta de protest sa fie valida. Ce treaba are una cu alta? Faptul ca lucrezi sau nu n-are nici o legatura cu validitatea revendicarilor facute in cadrul unui protest.

Cred ca ideile astea apar pentru ca foarte multi nu pricep de ce o persoana si-ar irosi timpul liber pentru o cauza ale carei efecte nu le simte direct. Si pentru ca sunt incapabili sa inteleaga asta presupun ca toti cei care o fac sunt in mod sigur niste oameni inutili si fara ocupatie. Conceptul asta este foarte periculos, s-a folosit si in 1990 cand s-au adunat oamenii la Universitate. Autoritatile au raspandit atunci idea ca acei oameni sunt niste paraziti si au reusit sa convinga multi prosti sa ignore motivele evidente de a iesi in strada in virtutea unei retorici penibile si false.

Tehnica asta functioneaza pentru foarte multi sunt lenesi si delasatori si de-abia asteapta o scuza sa nu depuna un efort pe care stiu c-ar trebui sa-l faca. Cum spuneam, nu-i usor sa protestezi pentru o perioada indelungata de timp.

Cat despre efecte, ar trebui cu totii sa realizam ca solidarizarea cu niste tarani din Pungesti cu care nu avem nici o legatura sau cu cei care locuiesc la Rosia Montana ne este si noua benefica.

Bineinteles ca sunt sanse mici ca noi sa fim afectati in mod direct, dar exista oricand sansa sa suferim din cauza abuzurilor similare in viitor. Daca toleram un comportament iresponsabil al autoritatilor putem si noi oricand sa devenim victime. De asta e buna solidaritatea, pentru asta a fost inventat conceptul.

Intr-o tara civilizata ar fi fost revolta generala dupa momentul in care imaginile cu acel copil ridicat de S.M.U.R.D. ar fi ajuns pe internet. La noi blogosfera se intreaba ironic „nu stiati in ce va bagati?”.

Efectele ignorantei din aceste zile nu vor fi imediat evidente. Nici un dezastru de acest gen nu este imediat evident. Vor trece ani pana cand vom simti pe pielea noastra exact cat de mult ne costa indiferenta, si pentru ca o sa treaca ani multi dintre noi o sa rada in continuare si o sa spuna „vedeti ma ca va agitati degeaba, nu s-a intamplat nimic, dar ce rau o ducem, si in ce tara nasoala traim”. Exact cum s-a intamplat pana acum, nu e usor sa faci legatura intre o propunere legislativa (sau un contract abuziv) din 2013 si situatia economica din, sa zicem, 2015.

Published in sfaturi

2 Comments

  1. Alex Alex

    Blogosfera romaneasca? Poate cacasfera…

    • Sunt de acord cu tine ca avem putini bloggeri buni, dar exact genul asta de exprimare nu ajuta pe nimeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bitnami