Skip to content →

De ce refuzam sa devenim adulti? Sa avem un plan de cariera? Sa intemeiem o familie?

Dailymail.co.uk a publicat un articol foarte interesant despre generatia „Peter Pan”. Oameni cu varste de peste 30 de ani care nu au un plan de cariera, nu detin inca o locuinta si nici nu se gandesc sa intemeieze o familie. Articolul trage un semnal de alamra. Peste tot in lume din ce in ce mai multi oameni refuza sa se maturizeze si sa abordeze deciziile dificile pe care orice persoana trebuie sa le faca la un moment dat in viata.

Party
Sursa imagine: entertainmentguide.local.com

In timp ce parintii nostrii, la varsta de 30 de ani, aveau deja o familie, copii, un credit pentru o casa si un job stabil, noi stam prin cluburi si ne putram exact ca niste adolescenti. De multe ori sub privirile ingrozite ale parintilor nostrii.

Dar oare gresim? Articolul arata doar faptul ca generatia noastra (25 – 40 ani) are o mare problema. Dar nu propune solutii si nici nu exploreaza cauzele. Aparent pur si simplu ne este frica.

Marianne Power, autoarea articolului, spune ca, spre deosebire de parintii nostrii, avem mult mai multe oportunitati in fata si in ciuda acestui fapt refuzam sa luam decizii importante.

Tonul dat de dailymail.co.uk ne face sa parem iresponsabili si imaturi, dar cred ca, defapt, foarte putini din noi evita sa se maturizeze.

Am crescut cu totii intr-un mediu instabil. Fie ca e vorba de noi, in Romania, sau de oameni de varsta noastra din alte tari mai civilizate. Climatul stabil in care studiile superioare iti asigurau o cariera nu mai exista nicaieri. Suntem constienti de asta de foarte multa vreme.

Parintii nostrii ne-au pistonat constant sa invatam in scoli pentru ca asta le-a oferit lor, sau oamenilor din jurul lor, o sansa aproape garantata de succes in viata. Dar nu asta observam si noi cand ne uitam in jur. Lumea s-a schimbat.

Haideti sa vorbim intai despre cariera

Job-urile la care lucrezi o viata intreaga sunt pe cale de disparitie. Asta daca n-au disparu deja total. In ziua de azi nu te mai pensionezi lucrand pentru aceeasi companie (sau intreprindere) la care te-ai angajat cand ti-ai finalizat studiile. Pentru mine au trecut 7 ani de cariera in web si deja am schimbat 3 job-uri.

Nu-mi place sa-mi schimb job-ul. De fiecare data las in urma o echipa in cadrul careia am trecut prin multe. Las in urma familiarul chiar daca am avut norocul de a lucra numai cu oameni exceptionali. Nici macar de sefi nu pot sa ma plang, ba chiar as putea sa spun ca niciodata nu am fost nedreptatit, umilit sau constrans.

Dar trebuie. Noul plan de cariera nu mai corespunde cu cel vechi. Inainte asteptai sa treaca anii, urcai incet incet in ierarhie, sau macar primeai mariri de salariu, asteptai pensia si aia era. Mi-as dori sa pot sa fac chestia asta. Cum imi imaginez ca multi isi doresc. Dar nu se poate.

Din pacate companiile in care lucram nu mai au fonduri nelimitate, iar timpul nu mai are rabdare cu ele. Si nici cu noi.

Sa vorbim putin si de pensie

Care pensie? Stiti pe cineva care si-a facut un depozit sau un plan pentru pensionare? Eu nu stiu. Si asta poate sa para una din cele mai mari iresponsabilitati. Dar cum puteam oare sa ne bazam pe un fond de pensii? Tocmai ce se desfasoara o profunda criza financiara din cauza careia milioane de oameni din toata lumea si-au pierdut agoniselile de-o viata. Vedem cum inflatia creste si observam ca nu exista nici un fel de stabilitate financiara.

La cum arata lucrurile acum impresia generala este ca orice fond de pensii are sanse infime sa ne asigure o batranete linistita. Iar de pensia de la stat nici n-are sens sa vorbim. Nici macar pe cele mai mari institutii financiare straine nu putem sa ne bazam. Au fost primele care au cazut.

Nu in ultimul rand, trebuie sa discutam si despre familie

Acesta este probabil cel mai dificil subiect. Multi dintre noi au avut parinti care s-au aventurat foarte repede in acest angajament. Si pentru unii a fost foarte bine. Dar pentru foarte multi nu. Cred ca acum, mai mult ca orice generatie precedenta, suntem constienti ca persoana cu care alegi sa-ti petreci viata trebuie sa fie cu adevarat potrivita pentru tine.

Generatiile anterioare ne ofera, de multe ori, contra exemple, iar internetul si explozia de media ne prezinta si vise si cosmaruri in aceasta privinta.

Ne e greu sa alegem pentru ca stim cat de mare este miza. Sunt atatea lucruri care pot merge prost si frica de esec ne copleseste total. Dar nu cred ca este un lucru rau. Ar trebui sa ne fie frica.

O familie poate trece prin orice. Doua salarii mai putin decat ideale pot, impreuna, sa cumpere o casa. Provocarea imensa de a creste si educa in mod corespunzator un copil nu pare la fel de mare atunci cand lucreaza doi la asta.

Dar nici unul din toate aceste avantaje nu poate fi obtinut cu adevarat daca nu traiesti langa cine trebuie. Putem mult timp sa ne inhibam nemultumirile sau nepotrivirile de caracter, dar la un moment dat stim, in sinea noastra, ca vor iesi cu siguranta la suprafata. Si stim in acelasi timp ca fara sa incercam n-avem cum sa reusim.

Eu cred ca asta ne face sa fim atat de putin grabiti sa ne casatorim. Multi dintre noi nu au crescut intr-o familie ideala, sau au vazut in jur nenumarate exemple negative, si ne dorim sa oferim ceva mai bun pentru copii nostri.

Evitam sa ne facem mari pentru ca stim ce inseamna

Avem vise mai frumoase decat generatiile anterioare atunci cand vine vorba de viata noastra personala si profesionala. Evitam sa alegem pentru ca nu reusim sa gasim optiunea ideala in posibilitatile infinite pe care le avem in fata. Si facem asta pentru ca stim ce-ar trebui sa gasim, dar nu reusim.

Secretul, cred eu, este sa ramanem calmi si sa nu ne dam batuti. In viata nu trebuie sa te multumesti cu altceva decat cu visul tau. Fie ca e vorba de viata personala sau profesionala trebuie sa mergi mai departe pana cand gasesti exact ceea ce cauti. Si nu-ti fa griji. O sa stii cand o sa se intample asta.

„Adultii” ne critica pentru frica de angajament. Si intr-un fel au dreptate. Multi dintre noi riscam sa ratam oportunitati in viata pentru ca pur si simplu ne e frica sa facem un pas pe care stim ca trebuie sa-l facem.

Batranilor nostri le e frica de faptul ca viata trece pe langa noi. Dar cea mai mare frica ar trebui sa fie faptul ca nu traim viata pe care ne-o dorim. Singura greseala pe care putem s-o facem este sa nu mai cautam. Atunci chiar ca vin cei 40 de ani peste tine si realizezi ca sansele de a fi cu adevarat fericit devin din ce in ce mai mici.

Foarte multi pica in aceasta capcana. In spiritul ideilor conturate de generatiile anterioare tindem sa ne agatam de ceea ce prindem. Stim ca nu-i bine, dar insistam. Si pierdem timp. Nici nu mergem pana la capat si nici nu ne urmam visele. Cred ca defapt aici este problema noastra. Suntem suficient de intelepti incat sa nu ne grabim, dar nu suficient de curajosi incat sa facem ceea ce stim ca trebuie sa facem.

Published in sfaturi

2 Comments

  1. Cristina Savlovschi Cristina Savlovschi

    A te maturiza nu inseamna sa renunti la vise. Nu inseamna ca renunti la o parte din tine, ci dimpotriva, completezi eu-ul. Copilul din tine va ramane acolo chiar daca tu la randul tau vei avea copii. Dimpotriva, sa vezi atunci distractie!
    Abordarea e cheia. Procesul de „crestere” nu trebuie vazut ca ceva distructiv, si ca ceva constructiv. Te completezi pe tine ca individ.

    • You should know 😉 cumva ai reusit sa te distrezi ca generatia „Peter Pan” fara sa faci parte din ea.

      Lucru pentru care I congratulate you.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Bitnami